- distonánt
- adj. m., pl. distonánţi; f. sg. distonántã, pl. distonánte
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
distonánt
Look at other dictionaries:
distonant — DISTONÁNT, Ă, distonanţi, te, adj. Care distonează; strident; fals. – Distona + suf. ant. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DISTONÁNT adj. 1. v. nepotrivit. 2. v. nearmonios. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
discordant — DISCORDÁNT, Ă, discordanţi, te, adj. Nepotrivit, distonant, nearmonios, strident. ♢ Straturi discordante = straturi ale scoarţei pământului ale căror suprafeţe de stratificaţie nu sunt paralele între ele. – Din fr. discordant. Trimis de… … Dicționar Român
deplasat — DEPLASÁT, Ă., deplasaţi, te, adj. Care nu se află la locul lui. ♦ (Despre oameni şi manifestările lor) Care nu este aşa cum se cuvine în raport cu situaţia, cu momentul dat; nepotrivit, nelalocul lui; necuviincios. – v. deplasa. cf. fr. d é p l a … Dicționar Român
disonant — DISONÁNT, Ă, disonanţi, te, adj. (Adesea fig.) Care sună neplăcut, care reprezintă o disonanţă. – Din fr. dissonant. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98 Disonant ≠ concordant Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … … Dicționar Român
distonanţă — DISTONÁNŢĂ, distonanţe, s.f. Faptul de a distona, caracterul a ceea ce distonează. – Distona + suf. anţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DISTONÁNŢĂ s. v. nepotrivire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime distonánţă … Dicționar Român
fals — FALS, Ă, (I) falşi, se, adj., (II) falsuri, s.n. I. adj. 1. Care este contrar adevărului: mincinos, neîntemeiat; care are numai aparenţa adevărului, autenticităţii; imitat, artificial. ♢ (anat.) Coastă falsă = fiecare dintre cartilajele situate… … Dicționar Român
nepotrivit — NEPOTRIVÍT, Ă, nepotriviţi, te, adj. Care nu se potriveşte, nu se justifică, nu se recomandă, nu este indicat (într o anumită împrejurare); inoportun; deplasat. – Ne + potrivit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Nepotrivit ≠… … Dicționar Român
strident — STRIDÉNT, Ă, stridenţi, te, adj. 1. (Despre sunete; adesea adverbial) Care este ascuţit şi puternic, pătrunzător; lipsit de armonie, neplăcut la auz. ♦ p. gener. Neplăcut, supărător; şocant, izbitor. 2. (Despre culori) Care nu este în armonie cu… … Dicționar Român
